Un teritoriu imaginar, un război civil, un armistiţiu. O unitate militară de lîngă o mină de aur şi mai mulţi soldaţi prinşi în această paranteză de timp în care totul se reaşază, în care toate percepţiile se schimbă.

Povestea unui colonel prins în vertijul istoriei: arestat, închis într-un lagăr, eliberat, trădat apoi în război ş hăituit. Un colonel îndrăgostit de pictură, de frumuseţea detaliilor şi de nuanţele luminii. Povestea lui Matei care reconstruieşte o grădină într-o unitate militară, în care trăieşte fulguranţa unei fericiri. Povestea unui băiat fără memorie care, într-un oraş părăsit, învaţă să privească şi să simtă de la un bărbat fără nume ce poartă cu sine povara unei trădări.

E un roman despre timp şi despre povestea unei fotografii ce trece peste ani de la un personaj la altul, printre care şi o fetiţă numită Aura. Între capitole sunt scrisorile de mai tîrziu ale lui Medveşan, trimise colonelului, în care firele narative şi poveştile romanului se leagă ca într-un raport despre moartea celorlalte personaje, un raport melancolic, de sfîrşit de lume şi totuşi cu credinţa că fiecare moment a meritat.