„Misterele din Mair Cana” este un volum de povestiri din vremea în care, așa cum mărturisește chiar Lilioara Macovei în cuvântul autorului (Din misterele rurale), „pe pământ umblau diavolii cu chip de oameni sau animale” și „aveau loc tot felul de întâmplări ciudate, care stârneau teamă sau, dimpotrivă, curiozitate.” Nefiind însă nici pe departe povești, ele nu încep cu „a fost odată ca niciodată”, ci cu o mărturisire clară despre o lume în care au trăit bunicii și străbunicii autoarei, despre un loc a cărui identitate povestitorul o ascunde cu delicatețe sub un nume de împrumut.

Am putea spune astfel că, asemeni volumului de povestiri fantastice „Dincolo”, apărut la Cristian Plusart, cartea de față este de fapt o culegere de folclor. Căci cum altfel am putea categorisi istorisirile ce se spuneau la gura sobei sau la șezători, cu mai puțin de un secol în urmă, altfel decât ca fiind parte a unui anumit tip de folclor? Până la Lilioara Macovei și a altor iubitori ai vremurilor de odinioară, acest gen de istorisiri au fost transmise doar din gură în gură, uneori ca pățanii, alteori ca pilde, dar de cele mai multe ori ca dovezi că atunci când cerurile se deschid – cum se spune în popor – (de Sânziene, în noaptea Sfântului Andrei, de Bobotează, sau oricând altcândva) lucruri stranii se pot întâmpla.

Parcurgând „Misterele din Mair Cana”, cititorul va afla despre locuri bântuite, vrăjitoare, femei care pot lua mana de la vaci, dispariții misterioase, comori ascunse, uriași și tărâmuri în care dacă ajungi riști să îți trăiești întreaga viață în doar câteva zile.

Altfel spus, pentru toți amatorii de mister și povestiri cu suspans – și nu doar pentru ei – „Misterele din Mair Cana” este o carte de neratat.