Într-o literatură în care scriitorii au de toate – ambiţie, imaginaţie, talent –, Marian Ilea vine cu ceva neauzit, el este un prozator cu proiect. Dacă vocabula n-ar fi prea uzată, aş vorbi chiar de viziune. El e un întemeietor de lume imaginară şi un contemplator activ al acestei lumi. Nu abandonează lucrul până n-a dus la ultimele consecinţe explorarea minei secrete descoperite nu din întâmplare, ci prin concentrată, statornică meditaţie asupra rosturilor adânci (sau doar absurde?!) ale universului înconjurător. Derapaj controlat între imaginar şi real, proza lui Marian Ilea e un semnal luminos venit din Nord. Acel Nord în care, pe bună dreptate, un poet-matematician vedea Polul Plus al desăvârşitei sensibilităţi.

Mircea Mihăieş