Vremuri imbarligate. Antologie de proza

(fragment)

Caut la anunțuri nicovale rămase din vremea comunismului. Marca JEB. Astea da! Dau și io anunțuri în ziare ori online. Le văd, le pipăi, le ciocănesc și le-ascult sunetu’, apoi, dacă-i cazu’, le cumpăr. Pîntru urechea fierarului, adică a mè, nicovalele îs ca instrumentele de cîntat. Alea prost acordate degeaba-s JEB, nu-s bune decît de topit. Am cumpărat trii JEBURI în patru ai. Bat pă iele un miez dimineața și sara – de plăcere și ca să le întrețîn sunetu’. Așè rămîn vii și sănătoase. Numa pă iele lucru. Pă lîngă astea trii mai am două rămase de la tata fieraru’. Mă-ntreabă unu’ ori altu’ din turiștii care întră-n fierăria noastră din spatele Hotelului Corona: „La a cîtea generație de fierari sînteți, domnu’ Marksteiner?”. „La a patra și ultima”, zîc. „Că fecioru-i inginer. Din fierărie l-am purtat pă la școli. Cînd iera mnic nu zîcè nu, cînd trebuiè să m-ajute, da’ vidèm io bine că nu-i plăcè. Așè că-i gata-ncheiată tradiția”, închei și io. Și ăla care-ntreabă oprește imediat filmarea. Pare mulțumit.