Cand scrie proza realist-fantastica, fictionistul Nicolae Radoi tine aproape de fabulos, de miraculos, de sacru, de numinos. Experienta ii serveste, cantitativ-calitativ, ca punct de intrare in schita, in povestire, in nuveleta. Personajele privind lejer viata, ontologia si fenomenologia, devin congenere. Autorul acestei carti a deprins arta narativa de a construi cu migala filologica, cu imaginatie hipocoristica, cu savuroasa relevare a detaliului necesar unei derulari autentice a limbajului ecritural si a temei, a intrigii, a metaevenimentului diseminat cu acea placere vinovata a suspansului, care starneste intr-un orizont de asteptare interesul scontat care, grefat pe orizontul de interpretare, declanseaza, automat, pofta de (re)lectura, setea de aventura abosrbita in transcendent.

Ion Popescu-Bradiceni