Statii

Poezia, nu-i aşa, trebuie să fie ruşinoasă şi discretă, aş spune ca o fată mare, dacă nu ar fi considerată în acelaşi timp demodată şi neseducătoare. Poezia trebuie să stea la locul ei, să aştepte să-i vină rândul, poate în alt secol, în alte vremuri, cu alţi oameni şi alte obiceiuri. „Nu, nu se poate, înălţimea ta, că e prea rufoasă! Nu se cuvine să se arate în lume în halul în care e!...", îi spunea prinţului însuşi tatăl Cenuşăresei. Iar continuarea era: fata se aşeză pe un scăunel, scoase „din picior papucul de lemn ce trăgea câteva ocale, şi încălţă condurul, care-i veni ca turnat".
Cercul Poeţilor Apăruţi îşi propune să le ofere poeziei şi poeţilor condurul vizibilităţii, fără a-i deposeda de dragii lor saboţi grei din lemn cu care se strecoară lent şi obligatoriu discret prin meandrele contemporaneităţii.

Născută la Iaşi în 1981, Corina Bernic este scriitor, traducător, jurnalist, manager cultural. A studiat germanistica şi anglistica la Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine a Universităţii „Al. I. Cuza" din Iaşi şi la Universitatea din Konstanz. A fost jurnalist TVR, şef de departament în cadrul Centrului Naţional al Cărţii aparţinând de Institutul Cultural Român şi manager cultural al Fundaţiei Robert Bosch. A publicat articole în diverse ziare şi reviste din România (Observator cultural, Dilemateca, Dilema veche, Timpul etc.) şi din străinătate (Neue Zürcher Zeitung, Pescanik – Serbia, Svet – Cehia), proză în diverse antologii, a editat antologia de proză scurtă Primii mei blugi (Art, 2009) şi antologia bilingvă a Festivalului Internaţional de poezie „Oskar Pastior", Sibiu, 2007 (Art, ed. I, 2008; ed. a II-a, 2009). A tradus volume semnate de Jean Amèry, Herta Müller, Daniel Kehlmann, Peter Handke, Oskar Pastior, Peter Sloterdijk. In 2011 a publicat volumul de poezii Casa scărilor la Casa de pariuri literare din Bucureşti. In prezent face parte din echipa Agentur Literatur Antas, Bindermann, Listau, agenţie literară recent lansată la Berlin.

Există o stare inerentă şi perpetuă de plecare în acest nou volum al Corinei Bernic. Există o parte care stă mereu să plece şi chiar pleacă şi una care se întoarce, fie şi numai pentru ca să privească în urmă. Există, veţi vedea, mereu trei bilete, nu două, nu un dus-întors, ci un dus-întors-dus. Mai există un laconism stilistic, ferm, băieţesc, care face din Corina Bernic o voce unică în poezia românească din aceşti ani. Un laconism impregnat în acelaşi timp de căldură şi intimitate. Staţiile prin definiţie sunt scurte şi adesea intense. Printre ele, există în volumul de faţă şi una care revine întruna, staţia căreia i se zice patrie. Când vine vorba despre asta, Corina Bernic scrie o poezie a unei dezrădăcinări latente, cea care începe să se facă simţită când încă mai ai rădăcinile bine înfipte în pământul de plecare. Nu poţi şti niciodată în Staţii care dintre cele trei bilete e mai preţios. Dus, întors sau din nou dus?
Svetlana Cârstean