Despărțirea de Moldova fu mișcătoare. Batalioane mari veneau de peste tot să-mi prezinte onorul regimentelor lor. Dar aveam nevoie să fiu singur. Cu un poncho prins de al treilea nasture al cămășii, o blană de oaie pe șa, jambiere din piele de sălbăticiune căzând pe glezne, scărițe cu piciorul prins pe trei sferturi, privirea aiurea, galopam pentru ultima oară de-a lungul râului, salutând cu pălăria neagră de fetru. Coama fluturând în vânt a dragului meu criollo te făcea să te gândești la un început de foc în pădure. Păstorii mă știau și veneau să-mi aducă câteva sticle de Cotnari și de Fetească neagră, un pic de brânză și struguri.