Piele de val

HRAM DE DOM

Dealuri de hăuri
valea amiază
negre zăpezi

Trupul de brad
prinde înălțimea
troian curat

De toate părțile
ape de abur
unde de sine

Crestat de garduri
cuvântul locurilor
tremură coaste

Val de pădure,
cețuri scăzute
colțuri de zi

Pas gol ferice,
ape de aripi
soare de gol

Albă biserica,
Duhul adâncul
hram de dom geologic

Poetul caută să se întâlnească pe sine în pofida unor respingeri inexplicabile, notând presentimentele cu gravitate. Cultivarea prozodiei de tip folcloric (…)

îl prinde pe autor, la fel de bine ca şi melopeea eminesciană, care înnobilează lirismul emanat de cele trei strofe intitulate Pământiu: „Dacă fulgerul adastă între ceţurile moi/ dacă unda se loveşte la răstimp în bolovani,/ Dacă mai răspunde unda pământie la amurg/ Clocotul pe îngenate m-a făcut să plâng mai mult…”.

Cu asemenea poeme, elegante, profunde, de unde au dispărut stridenţele unor termeni goliţi de sens din cauza jurnalisticii, Ioan Răducea îşi va găsi loc alături de apreciaţii poeţi ieşeni contemporani.

Liviu GRĂSOIU