Mina - noi, toate

Hanna Bota mistifică secvenţele din copilărie, le adaugă adâncime şi mister şi le deschide astfel spre ceilalţi. Sunt poeme-poveste sau poeme-viziune. Fiecare nouă carte a sa, indiferent de precizarea de pe copertă, depăşeşte dezinvolt limitele unui gen anume şi convoacă în pagină savuroase întreţeseri de ton, scriitură, atitudine auctorială.

Irina PETRAŞ

Fire iscoditoare, gata oricând să pornească în noi aventuri ale cunoaşterii prin lumea largă, autoare a unui pasionant volum de călătorii în ţinuturi exotice, autoarea s-a remarcat în totul printr-o literatură de mare sensibilitate şi de grave meditaţii asupra destinului individului în contemporaneitate. Discursul Hannei Bota, cu tentă eseistică, urcă în metaforă, astfel încât elementele concrete dintr-o anume realitate trăită, la care se face referire, dobândesc poeticitate. Poeta plonjează, cu o anume duioşie, în fantasticul visului pe care şi-l asumă ca pe un teritoriu al evadărilor.

Constantin CUBLEŞAN

istoria poporului meu
şi a femeilor toate
stă pitită-n poveşti
ia şi citeşte
cântecul Minei
cântecul tău şi al meu
balauri, zâne şi lupi:
măştile-s noi
aceleaşi dureri
[cum te-ai născut]