O lectură neaşteptată ne oferă Ioan Răducea, o topică inedită, o împletire de idei care cresc din una în alta, ca o ţesătură misterioasă, hermetică, un desen într-un covor special.
Cristina SCARLAT

Cădiri

Închiderii în altarul petrecerii,
îmbrăcat în tihna dintâi,
duhului muceniceşte plecat zimţilor secerii,
sângelui închegat însemnând mai rămâi

Casei croite apelor trecerii,
undei vechi înflorind în limpezişul de-acum,
picăturilor din prapuri de gheaţă albindu-şi mestecenii –
în negrul pădurii să-l mai păstreze nu-i cum

Pânzei umflate în vântul întrecerii,
rugăciunilor înălţate înapoi,
rănilor dospite în sânul petrecerii,
inimii clătinate de cădirile în toi.