Se poate spune ca Dostoievski a fost unul din cei mai mari poeti tragici ai omenirii, egalul lui Eschil si Sofocle, al lui Dante si Shakespeare, caci a zguduit sufletele omenesti prin infatisarea durerilor celor mai grozave, vrednice de compasiunea cea mai cutremuratoare, dar le-a inaltat si le-a curatat apoi, prin evocarea zarilor celor mai senine ale omenirii. Numai cine nu parcurge intregul ciclu al sentimentelor inspirate de operele lui Dostoievski se simte apasat si coplesit la lectura scrierilor sale. Din adancimea crizei morale provocate de aceste scrieri, cititorul lor gaseste pana la urma un drum catre lumina. A fost unul din spiritele cele mai patrunzatoare ale vremii lui. Stiinta lui cu privire la sufletul omenesc, in imprejurarile sociale contemporane, a fost una din cele mai bogate si adanci. Acea stiinta s-a insotit cu o constiinta.