Astazi, cand citim opera lui Dostoievski in conditii atat de deosebite de acelea in care a fost scrisa, intr-un alt moment decat acela cand trebuia luata o pozitie fata de antagonismele si controversele vremii lui, putem aprecia mai bine fondul permanent al acestei opere uriase si putem intelege mai limpede marele ei rol in formarea unora din starile spiritului public, in care inraurirea ei a patruns, desi limitele acestei opere ne apar destul de limpede si astazi. Marele rol al lui Dostoievski ni se pare a fi fost faptul ca a sporit enorm, in lumea moderna, imaginatia durerii, puterea de a-ti reprezenta suferinta omului impilat si injosit. Umilitii si obiditii lumii au gasit in acest scriitor vocea lor cea mai elocventa. Dezvaluirea suferintei omenesti in toate formele ei este insa prima treapta a actiunii de a o inlatura. Pentru a obtine acest rezultat, Dostoievski a aratat ca societatea trebuie sa-si recunoasca o raspundere colectiva fata de toate caderile omului in sanul ei.