Lirica sa tălmăceşte, sub aparenţele unei ars amandi, o iscusită, perpetuă ars poetica, al cărei autor ni se înfăţişează drept un personaj captiv, un rod al întâmplării fericite care este, în primă şi ultimă instanţă, întâlnirea cu ancestralul, cu sisifi şi misterioasa povară a scrisului devorator, situând poezia în siajul misterelor eleusine sau orfice.
Livia IACOB
Vasile Burlui adună nostalgii, tristeţi, gânduri, spaime generate de inexorabila trecere a timpului. Dar lucrurile nu sunt atât de simple: urmele lăsate în memorie şi în suflet de traumele unei existenţe zbuciumate sunt adânci şi dureroase. Poeziile volumului indică fiecare o stare, un popas al memoriei pe anevoioasa cale a unei Golgote spirituale.
Iulian POPESCU
Vasile Burlui apare cu acestă antologie ca poet al neliniştii şi al haosului de lumină, ca un poet galactic. Universul său original ne cucereşte prin discurs şi sensibilitate livrescă. Neîndoielnic, pentru poezia română contemporană avem a face cu una dintre cele mai tulburătoare cărţi de poezie, în care sintaxa bine tensionată dă în vileag, pe de o parte, un apostol al poeziei de bun gust, iar pe de altă parte un profet al noilor tipuri de galaxii.
Paul GORBAN