Sfidarea timpului este o carte a timpului și temporalității, în termenii liricii eminesciene, a timpului cosmic și vremii ființei; cum se va vedea, tema-pivot a poeziei lui Vasile Burlui își asociază, precum râul, izvoarele din munți, motive, dezvoltări, spații și problematici conexe. Meditația filosofică asupra timpului privește atât raportul tensional dintre timpul cosmic al pribeagului, al călătorului pe pajiștile albastre din înalt, între galaxii și stele îndepărtate și vremea pelerinului prin pustia de jos, de pe lutul arghezian, cât și, mai ales, relația de geneză reciprocă dintre cele două concepte, timpul fiind o sursă și, deopotrivă, o creație a lungului șir de vremuri, așa cum ființa este chemată să se reintegreze Marelui Întreg, aducând cu sine secunda ce i s-a dat.
Poet al veacului bezmetic și bolund, orfic, însă, în elegiile pribeagului rătăcitor prin constelații, Vasile Burlui scrie în Sfidarea timpului o carte tulburătoare, purtând marca timpului întunecat care crește în urmă, curgând înspre necuprins și, deopotrivă, lumina, chiar dacă efemeră, a timpului regăsit.
Ioan HOLBAN