"Poezia nu „se scrie”. Ea rasare de undeva, dintr-o alta lume de simtire, in momente pretioase de deschidere, de receptivitate, de gratie.
O lume a unor altfel de frecvente-unduiri ale acelui Ocean Cauzal al Existentei… Vibratii primordiale… Care cresc, care se coaguleaza…, devenind ganduri-simtiri-cuvinte-forme…

La inceput a fost Cuvantul… Cuvantul Universului care va deveni viata, fiinte, simtire, cuvinte ale acestor fiinte, prin care isi exprima ele simtirea. Vibratii-cuvinte care creeaza forme: ale Dumnezeului sau ale fiintelor…

Poezia nu „se citeste”. Uneori acele cuvinte nu inseamna nimic pentru minte: pentru ca poezia nu poate fi inteleasa cu mintea… Trebuie doar sa o lasi sa te patrunda ca sa incerce sa trezeasca si in tine acele unduiri ale unor altfel de simtiri… Sa poti patrunde si tu, in acea alta lume, a unor altfel de intelesuri-cuvinte-forme…

Si poate ca, astfel, patrunzand in adancimi, vei descoperi si tu Oceanul Cauzal… si acele frecvente primordiale ale sale…, unduirile care devin Existenta-Manifestare…, ganduri-simtire…, cuvinte-forme…

La Inceput a fost Cuvantul: Vibratia primordiala, Cuvantul Creatiei… care va deveni viata, gand, simtire, cuvant… Un „Inceput” care este, insa, mereu, incontinuu… Perpetuu…" - Indra

Fragment din cartea de poezii:

"Stii Tu, Doamne?

Stii Tu, Doamne?

Fara Tine lume-ai pustie.

Nici pacea nu-i pace

Nici viata nu-i vie…

Si vorba e stearpa

Si viersul e ciung,

Cand nu esti acolo

Sa-l vezi alergand

Prin inimi de piatra

Gasindu-si mormant…

Stii tu, Doamne

Ca fara Tine,

Ceru-i foarte departe

Si e gol pe Pamant?"