Scrisul domnului Livius Ciocârlie a schimbat ordinea obișnuită a raporturilor dintre creator și cei care-l înconjoară. La început a fost etica, și doar apoi estetica. Ceea ce impresiona la personaj era mai întâi raportarea morală, acută, la fenomenele sociale, urmată abia ulterior de „luarea în posesie” a scrisului său. Pentru generația mea, această stranie distorsiune a constituit un extraordinar model. Am încercat – fără să izbutim – să-l imităm. în schimb, ne-a reușit de minune admirația. Astfel încât, astăzi, omul și opera ne locuiesc într-o constantă asimetrie, contopită și definibilă printr-un singur cuvânt: iubire.

Mircea Mihaies