,, Amintindu-si de Fecioara de la Parepa, Eleonora simti unduindu-se in suflet un fir de speranta. Poate, daca s-ar duce la Parepa? se intreba ea, dar imediat isi raspunse hohotind de plans: zadarnic, nu poate Fecioara sa-i invie pe cei care au murit din cauza mea! Se agata totusi de imaginea acelui loc pentru a-si domoli durerea ce-i chinuie fiinta, depanand intamplarile acelei veri, cand a ajuns pentru prima oara in Parepa."