În ochii mei, Andreea lulia Scridon este fenomenală în fiecare mişcare poetică, am urmărit cât de flexibilă e pe scenă și am avut onoarea de a o avea ca invitată la diverse lansări şi dialo-guri. În Aşteptându-l pe Sfântu-Aşteaptă este o povestaşă desăvârşită, o Yesterday Kind of Girl într-un Cluj care îşi închide toate spitalele de păpuşi, apoi îşi umple dorul într-o Philadelphia 2003 sub petale de cireș cu toate păpuşile ei, Mariana, Matrioșca, chinezoaica Yoo și fiul ei, Cain, ca în final să-şi trădeze tristețea în fiecare gest. Tărâmul ei este magic, dar foarte pământesc în acelaşi timp; trecutul şi prezentul se întrepătrund unde lumina caută fericirea în întuneric. Citiți-o şi bucurați-vă de ea, este unică precum o făptură arhaică și efemeră care ne conduce de mână într-o lume mult mai bună decât a noastră: memoria, mintea şi inima ei.

LENA CHILARI

Asemenea unui baobab suspendat care pare să aibă rădăcinile în cer, poezia Andreei Scridon scrutează aerul, pământul și cuvântul până când surprinde ecoul cochiliei melcului zdrobit, al dozei de cola ori al vocii de peste toate a bunicii. Iubirea? O căutare documentată, întărită de trăsăturile unui reporter căzut dintr-un labirint cercetat până la sânge, într-o epocă ce pare că nu se potrivește cu tandrețea trăirii. Până unde putem merge cu sufletul încât să ne fie de ajuns într-un spațiu în care te pregăteşti perpetuu pentru un miracol? O carte-radiografie a unui om care trăieşte viața prin poezia sa, aidoma numelui ce o conține.

ANA HERȚA