Odiseea adriatică este mai mult decât o aventură pe mare – este o poveste despre explorare, despre necunoscut și despre acea prezență enigmatică ce poate schimba totul. Doi frați timișoreni pornesc într-o călătorie plină de promisiuni, dar Adriatica le rezervă surprize pe măsură: pericole neprevăzute, întâlniri neașteptate și o muză rebelă, exuberantă, imposibil de ignorat. Mugur Ioniță scrie cu o finețe care surprinde lumina și umbra, creând un golden hour literar unde aventura, ironia, umorul și dorința se împletesc în valuri. Un roman de aventuri marine, care te poartă departe, cu briza libertății pe piele.

„Al treilea roman al lui Mugur Ioniță e cel mai reușit. Opțiunea sa tematică s-a îndreptat acum spre aventura marină, dar cu un evident upgrade contemporan. Și nu e ușor să scrii o asemenea poveste, evitând șabloanele unui gen atât de bine stratificat în literatura lumii. Autorului pare că i-a ieșit, cu tot cu ceva topping romantic inclus, deloc reticent la autoironie, livresc și umor.

Doi frați timișoreni închiriază un velier pentru prima lor ieșire pe mare, după ce unul dintre ei a primit certificatul de skipper. Periplul sinuos printre insulele și porturile Adriaticii nu le aduce doar mult dorita adrenalină și plăcerea unei excursii memorabile, din care să posteze mândri poze exotice pe rețelele sociale. Surprizele neplăcute se țin lanț, unele provocate de propria lor naivitate și crasa lipsă de experiență, altele – de neprevăzutul atât de specific zonei balcanice. Căci – nu-i așa? – socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg, iar cu problemele „de-acasă” te poți întâlni și la sute de mile marine distanță. O fată misterioasă, un primar corupt, mafia albaneză, carabinierii italieni, un borcan de zacuscă și câțiva maneliști locali fac parte din decor. Savoarea apelor de azur ale mării și prezența la orizont a crestelor dalmate sunt tulburate subit de furtuni, de răpiri, urmăriri, împușcături și alte violențe. Când totul pare pierdut, salvarea pică din cer, exact ca-n zilele de sailing adevărat.