Melancolie

Melancolia după Matei nu-i, în esență, un roman biografic, nu-i nici un roman cu cheie, deși, repet, pleacă de la unele date și întâmplări ce pot fi verificate. Matei, personajul din carte, s-a născut ca și Sorin Titel în ziua de 7 decembrie, e student filolog, e pasionat de muzică și de film, ca și autorul, îi place Cehov, nu este preocupat de politică, nu-i ceea ce se cheamă un luptător, arc dificultăți la examenele de limbă și, când e să vorbească în public, „bălmăjește" ceva și apoi dispare... Profesorul, intelectual de rasă, cu o discretă conștiință a tragicului, este, desigur, Tudor Vianu. O intuiție fină a omului și o definiție exactă a spiritului care, sub aparențe olimpiene, ascunde cu demnitate o mare suferință. In bătrânul poet care-și vinde cărțile lângă Amfiteatrul „Odobescu" și vorbește cu emfază despre tehnica haiqu-ului și chipul madonelor în pictura italiană recunoaștem ușor pe Al. Th. Stamatiad. Fiind numai cu un an înaintea lui Sorin Titel la Facultatea de Filologie din București, l-am văzut eu însumi pe poetul citat și i-am ascultat discursurile... Recunosc în roman și alte chipuri și întâmplări din anii 1954-1957. Sorin Titel a pornit, în mod sigur, de la ele, dar romanul său vorbește, în fapt, despre ceva mai profund și se deschide spre alte teme. Unele reiau pe cele din cărțile anterioare (tema cuplurilor bătrâne și tema despărțirii de familie), altele sunt noi și e de bănuit că prozatorul voia să înceapă, prin Melancolie, un alt ciclu romanesc.

Eugen SIMION