Comunitatea terestra

Pământul este cel care dă numele vieții. Fără el, umanitatea strălucește prin anonimatul său. Conferindu-i numele său umanității, Pământul se deleagă în ea și primește de la ea confirmarea propriei poziții, singulare, dar fragile, vulnerabile și parțiale, cel puțin în raport cu celelalte forțe ale universului – animalele și plantele, obiectele, virusurile și moleculele, divinitățile, tehnicile, materialele și așa mai departe. Prin urmare, nu există comunitate de viață decât prin numire, delegare, împărtășire și reciprocitate. Dar dacă omenirea se deleagă pe sine în lume și primește de la aceasta confirmarea propriei sale ființe, precum și a fragilității sale, atunci diferența dintre lumea umanilor și lumea nonumanilor nu mai este o diferență de ordin extern. Opunându-se lumii nonumane, umanitatea se opune sieși. Pentru că în relația pe care o avem cu nonoamenii se manifestă în cele din urmă adevărul a ceea ce suntem.
Achille Mbembe

Achille Mbembe (născut în 1957 în Camerun) este profesor de istorie și de științe politice la Universitatea Witwatersrand și director de cercetări la Wits Institute for Social and Economic Research (WISER) din Johannesburg (Africa de Sud). A fost profesor invitat să susțină cursuri și conferințe în Statele Unite și în Europa. Prima sa lucrare majoră, De la postcolonie: Essais sur l᾽imagination politique dans l᾽Afrique contemporaine (Karthala 2000), îl impune pe Mbembe ca pe unul dintre autorii cei mai importanți ai istoriei și filosofiei actuale. Se consacră definitiv drept una dintre cele mai puternice voci ale Africii contemporane odată cu publicarea în 2010 a lucrării Sortir de la grande nuit. Essais sur l᾽Afrique décolonisée (La Découverte), în 2013 a Critique de la raison nègre (La Découverte, tradusă în 2016 la Idea) și în 2020 a eseului Brutalisme (La Découverte, tradus în același an tot la Idea). Comunitatea terestră îl afirmă, din nou, pe Mbembe ca un mare gânditor al lumii contemporane, prin interogația sa asupra destinului umanității în raport cu Pământul și prin urgența de a dobândi o conștiință planetară privitoare la modul oamenilor de a fi împreună cu toate formele viului, dar și cu corpurile anorganice, cu substanțele minerale și cu dispozitivele tehnologice și digitale.