Luminița Florica s-a născut imediat după bombardamentul din aprile 1944. Și-a făcut intrarea în lumea ființelor cuvântătoare cu un nume predestinat unui nou început. Pace, flori și lumină. Nu existau încă nici ciocolata pentru copii Luminița, nici revista Luminița, de aceea, la școală era numită, mai în glumă, mai în serios, Lampa lui Ilici (Lenin, pentru necunoscători).

Vreme de 23 de ani a inspirat din plin fumul furnalelor hunedorene și a învățat că viața, precum oțelul, se călește la temperaturi înalte. Și-a urmat părinții la București și apoi, îndrăgostită, a plecat cu pirostriile gata împachetate, la un loc cu alesul inimii, la Viena, orașul clădit pe note muzicale și unde Valsul deschide balul vieții și al întâmplării în trei pași.

Dar așa cum din bătrâni se spune, socoteala de acasă rareori se potrivește cu cea din târg. Visul de iubire s-a încheiat în acorduri de valuri și Dunăre albastră, așa că a continuat să-și caute locul cu răbdarea, perseverența și rezistența Berbecului crescut în urale și planuri cincinale, până în ziua în care a reușit să se regăseasca pe sine și luminița unui nou început.

O cale lungă, nu întodeauna presărată cu floricele pe câmpii, hai să ne jucam copii..., dar care s-a dovedit una benefică. 52 de ani de pribegie, lupte de tot felul și momente de exaltată bucurie, au dat naștere acestei cărți, împletire de amintiri, de speranțe și iubiri trăite, sau doar întrezărite, iluzia de a fi...

O dorință împlinită.

Luminița Nielsen