,,Adrian Lupescu, vădește dexterități metaforice surprinzătoare de multe ori, când se exersează în manevrarea abstractelor, aduse ingenios în asociații sugestive, într-un liber ,«joc al ideilor cu fantezia». Ținta, frecvent sugerată, e căutarea cumva generică a ,,cuvântului care să exprime adevărul”, însă un adevăr, cât se poate mai individualizat, personal, raportabil, totuși, la un plan mai general al reflecției.

Sunt încrezător că o asemenea infuzie de substanță vitală din «mâlul» realului nutritiv, va putea fi salutată în viitorul apropiat, pe care, la acest foarte timpuriu început de drum, adolescentul poet Adrian Lupescu îl anunță sub auspicii ce-mi par foarte favorabile.” (Ion Pop )