Descoperită de poeta Constanța Buzea, un extraordinar radar de talente, autoare a zece volume de poezie și a unuia antologic, Monica Rohan este o poetă foarte bună, afirmată de multă vreme, dar din păcate, eu m-am întîlnit cu poezia ei abia la volumul, Translucid, apărut în 2014. Între timp, grație rubricii mele de poezie de pe blog, am avut ocazia să-i cunosc și poezia scrisă în ultimii ani, inclusiv din Haltaterra, volum excelent, terminat acum trei-patru ani, care iată a ajuns în pragul tiparului. Nu prea îmi place să compar volumele poeților între ele, să constat progrese sau regrese, dar senzația mea de cititor este că prin această carte poeta a mai trecut un prag. Nu mai spun că prin poeziile cele mai recente, de după Haltaterra, parcă se pregătește să mai treacă unul. Eu îi doresc succes, ba chiar, fire activă fiind, îi țin pumnii!

Liviu ANTONESEI