„Contextul istoric, intern și european, este punctul de plecare, cadrul în care România s-a afirmat cu atâta vigoare, nu numai în cultură, în cele două decenii interbelice. Se înfăptuise România Mare, incluzând Basarabia, îndelungatul și anevoiosul proiect de țară al reîntregirii se realizase, era nevoie de consolidarea statului întărit astfel, era nevoie ca unirea administrativ-politică, bazată pe unitatea în cuget și simțiri, să fie urmată de unificarea economică, la nivelul infrastructurii, al culturii. Statul – regat pe vremea aceea! – a trecut la lucru. Marile spirite ale vremii au chemat la lucru. Pasaje întregi din scrieri ale lui Constantin Stere sau Mircea Vulcănescu, pentru a aminti doar două nume, merită reluate ca ilustrare.”