Romanul reconstituie, cu o documentare riguroasă și o sensibilitate literară deosebită, viața și cultura aromânilor înainte și după distrugerea Moscopolelui. Autoarea îmbină cu măiestrie ficțiunea cu realitatea istorică, creând o narațiune captivantă despre identitate, suferință și rezistență culturală. Stilul său este expresiv și poetic, cu accente romantice, iar povestea este țesută cu o atenție deosebită la detalii istorice și emoționale.

"Până la vârsta de șaisprezece ani, în casa părintească din Bitolia, n-am auzit niciodată vorbindu-se despre cetatea de baștină a familiei. Doar bunica a pomenit de două ori, pe șoptite, numele acestui oraș, uitându-se speriată în jur să n-o audă cineva. Când am întrebat-o, într-o zi, ce-i cu sipetul ei atât de frumos cioplit, înfrumusețat cu aur și argint, zugrăvit în culori frumoase și de ce-l ține mereu încuiat mi-a șoptit: e un sipet de zestre, adus din Moscopole. Altă dată, când am întrebat-o despre icoana mare, foarte veche, frumos pictată și aurită ce avea în față o candelă la fel de veche, mi-a răspuns tot în șoaptă: e icoana sfântului Gheorghe, patronul casei noastre. Au adus-o de la Moscopole."

Telemac Dan, aprilie 1978