Cartea vă propune o lume prin excelenţă feminină. Eroinele ei evoluează asemănător celor pe care soarta mi le-a hărăzit. Pe unele le-am iubit cu adevărat, altele au trecut pasager prin viaţa mea sentimentală sau măcar erotică. Cu o curiozitate nu întotdeauna dezinteresată, le-am ascultat dorinţle, iluziile, împlinirile şi decepţiile, le-am acceptat născo-cirile, geloziile şi chiar răutăţile. În acest domeniu atât de sensibil al celor mai intime trăiri, am aflat, cu sau fără voia lor, mai multe lucruri demne de reţinut de la femei de toate vârstele si profesiile, decât de la prietenii mei bărbaţi. Cu alte cuvinte am discriminat lumea viguroasă a masculilor atotbiruitori. Bărbaţii construiesc lumea, femeile o consumă sentimental şi nu numai. Autorul

Această nouă carte a lui Dan Căpăţână, Vârste… Vremuri, poate fi citită ca un studiu de iniţiere în psihologia feminină. Nuvelele din cuprinsul ei, Mă numesc Ana, Câte ceva despre dragoste, Coconul fluturelui de mătase şi O zi cu Mona, aduc în prim-plan şapte personaje foarte atent gândite, expresive şi verosimile: Ana, Maria, Mona, Daria, Cristina, Luiza, Emma. Autorul are toate datele unui explorator al domeniului (după cum reieşea şi din romanul său Două femei), caracterizându-se prin spirit de observaţie, intuiţie şi o remarcabilă artă de portretist. Puţini sunt scriitorii de azi care înţeleg ca el psihologia feminină. Mă numesc Ana este una dintre cele mai frumoase poveşti de dragoste din câte s-au scris în limba română în ultima vreme. Scrisă la persoana întâi, din perspectiva personajului principal, se remarcă printr-o sinceritate sfâşietoare, prin dramatism, printr-un sentiment în cele din urmă tonic al capacităţii fiinţei umane de a ieşi întotdeauna din întuneric la lumină. Regimul comunist, „un regim ilegitim şi criminal”, a distrus, cum se ştie (sau cum din păcate nu se mai ştie), multe destine omeneşti. În nuvelă este înregistrat momentul în care iubitul Anei este întemniţat pe nedrept, din motive politice, condamnând-o pe femeie la singurătate. Ea îşi reface viaţa căsătorindu-se, după multe deliberări interioare chinuitoare, cu fratele geamăn al soţului ei. Este un subiect cu totul insolit. O zi cu Mona oferă cititorului momente de dragoste de o infinită delicateţe, confesiuni surprinzătoare, răsturnări de situaţie, despărţiri şi regăsiri – succesiunea lor ne captivează în timpul lecturii. De fapt, este vorba de un scurt roman, din care s-ar putea face un film de succes.

Alex ŞTEFĂNESCU