Vladimir Halipli, autorul unei proze psihologice de o sinceritate impresionantă, caută semnificaţii în tot ce povesteşte, el crede cu tărie în simboluri, în nuanţe, în detalii. …Venind din experienţe fatale cu o viziune bine călită, dincolo de trăire şi moarte, el sesizează Iubirea ca forţă creatoare a Universului, esenţa lui Dumnezeu… Subiectivitate, impresie, asumare sunt câteva dintre calităţile acestui autor, cărţile căruia vin cu o experienţă inedită în literele basarabene. E unul dintre puţinii autori de la noi care nu vine din cărţi, ci din viaţă, cu toate ale ei. Ca şi Cehov Vladimir Halipli are două mari iubiri: medicina şi literatura. Medicina este soţia, literatura este amanta; pe ambele le iubeşte şi niciuna nu se supără.
Nicolae DABIJA

Chemat sunt să le fiu oamenilor bucurie şi floare, chemat să aşez pe cerul inimii lor strălucire şi soare, chemat să şterg lacrima lor şi să fiu vindecare, chemat să înalţ Templu Iubirii. Nu-i viaţa mea doar metafore strălucitoare, un bisturiu în floare? Se ştie, doar e deplină metaforă Cerul!
Şi-n el întâiul Creator de Poezie – Dumnezeu – tot e metaforă, o metaforă a Iubirii. Chemat sunt, pentru că-i sunt „chip”, să-i devin „asemănare”. Ah! Iubirea a aşezat în mine puteri de frumuseţi izvoditoare. Ah! nu m-a fi gândit oare Icoana ei ca pe-un poem, sortit-a se-ncheia în infinit? Iar când m-am răzleţit de El şi m-am visat eliberat de o Iubire-aşa de ne-nţeles şi-aşa de mare, albastră taină m-a întâmpinat şi un Cuvânt ce se preface-n mine în nouă poezie, în calea-rătăcirii mele-avea să vie. Bisturiul să-i fie morţii îmblânzire. Şi mărtu-risire. De ce-i Iubirea răstignită, oare? Chemat mi-e sufletul ca spinii să-i prefacă-n floare, piroanele-nvrăjbirii să le preschimbe-n aur, umbra-ntinării să se atingă de soare şi mâinile ce poartă pietre s-ajungă cuib de alint. Da-i ziua 2 martie ᾽92 azi, şi-mi vine-n minte mai curând o anaforă…

„Nu-mi place, zise-un critic rănit la degetul mic, stihul tău în stil cazon…”. „O, nu! poemele acestea însângerate care m-au scăpat de frică şi moarte, îi răspunse un poet rănit în burtă, arătându-i cărticica mea însângerată, nu sunt numai poezie. Ele sunt şi cugetare filosofică, simţire budistă, zen, tao, creştină chiar «ortodoxă» şi, mai ales, poezie mistică. Poemele acestea sunt exprimarea estetică a unor imagini tragice, cugetări, concizie filosofică, legate, în mare măsură, de tragicul acestui război.”
Vladimir HALIPLI