"Iniţierea în splendoare" poate fi impulsul spre o nouă spiritualizare
a umanităţii, redescoperită sieşi în ceea ce are esenţial. Cartea
aceasta ar putea fi momentul de reper iniţial nu asupra faptului că
umanitatea a înţeles că se află într-un impas identitar, ci un reper
iniţial asupra faptului că în legătură cu respectiva constatare, omul se
hotărăşte deja să reacţioneze.
Aşa cum societatea actuală reprezintă epuizarea şi falimentul sufletesc
al omului, care nu mai este stăpânul creaţiilor sale, ci devine sclavul
lor, fiind neutralizat de ele, la fel ea consemnează epuizarea şi
falimentul literaturii, capotat în realismul modelelor repetabile,
uitând că omul este minunat tocmai prin salba unicităţilor sale.
Iniţierea în splendoare ar putea fi astfel chemarea spre o literatură
nouă, emanând din fluidul unei noi spiritualităţi, o literatură
descătuşată de curente şi de aşteptări consumate, refuzând
previzibilităţile şi asumarea destinelor minore.