Acest al treilea volum al „Explorărilor în teologie” orbitează în jurul temei Duhului Sfânt. Primul fusese construit având în centru Cuvântul întrupat, al doilea in jurul Bisericii plăsmuite pentru El, ambele rotunjindu-se și întregindu-se reciproc. Duhul Sfânt este pe de o parte desigur Duhul care lucrează între Cristos și Biserică, astfel încât multe teme din primele volume își găsesc continuarea organică în cel de acum; dar pe de altă parte este Duhul Creator care purcede din unitatea Cristos-Biserică (precum și din veșnica unitate dintre Tatăl-și-Fiul) și astfel deschidere a unității iubirii dintre Mire și Mireasă către ceva nou, către copil, către lumea creației, chiar și astăzi și tocmai astăzi către lumea seculară non-creștină.

În al treilea volum al seriei, Balthasar ne înfățișează diferitele moduri în care ar trebui să experimentăm Spiritul Creator, anume în felul în care acesta călăuzește persoanele umane către Dumnezeul cel viu („Credința”), apoi în discernerea duhului vremii („Criza”), în modul în care inițiază în misterul Întrupării („Noaptea”), în felul în care respiră prin structurile finite ale vieții umane de neînțeles deschisă („Suflare”) și în revelarea Sa ca iubire („Duhul”). Primele două volume au avut ca titlu „Verbum Caro” și „Sponsa Verbi”. Vor mai urma două: „Spiritul și instituția”, respectiv „Homo creatus est”.