Dintru început precizăm că în contextul actual al învăţământului teologic universitar din România, Teologia Morală este o disciplină sistematică, însă cu o finalitate practică, care studiază totalitatea mijloacelor spirituale necesare dobândirii de către om a mântuirii sale şi a vieţii veşnice. Alături de celelalte discipline specifice domeniului vast al Teologiei, şi împreună cu ele, Morala creştină are drept scop formarea unui anumit mod de a gândi şi, mai ales, a unui mod de a fi şi de a trăi în această lume. Fiind o disciplină normativă, Morala ne învaţă ce să facem pentru a putea ajunge la desăvârşirea vieţii sau la mântuirea îndumnezeitoare din Împărăţia cerurilor. Fiindcă „…nu oricine îmi spune: Doamne, Doamne, va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu Celui din ceruri” (Matei 7,21). Aceasta înseamnă că Teologia Morală are ca preocupare centrală noţiunea „vieţii”, viaţa cea nouă şi plină de har sfinţitor şi mântuitor în Iisus Hristos, Domnul şi Dumnezeul nostru.

Dar atunci când vorbim despre viaţă ne îndreptăm mintea atât spre viaţa trupului, viaţa fizică sau materială a omului, cât şi spre viaţa spirituală, cea a sufletului, deoarece omul este o fiinţă personală creată de Dumnezeu, după chipul Său, cu trup şi suflet. Viaţa trupească este necesară şi trebuie să avem mare grijă cum ne folosim de ea, însă ea nu trebuie să depăşească în esenţă şi importanţă viaţa spirituală, care are mereu întâietate. (din „Introducere”)