Dublul se inscrie pe linia tematica de mare actualitate in literatura rusa de atunci, consacrata anume „omului marunt”, neinsemnat, din tagma functionareasca. Un asemenea om este slujbasul modest, subsef de birou cu gradul de consilier titular la un departament de stat, Iakov Petrovici Goliadkin. El are o situatie materiala mai avantajoasa decat Devuskin din Oameni sarmani. Locuieste intr-un apartament destul de bine amenajat, tine un servitor, nu duce grija zilei de maine, fiind chiar posesorul unui „teanc de bancnote... o suma frumusica” numarand „sapte sute cincizeci de ruble in asignate” pe care cu ascunsa voluptate ii numara in fiecare zi.