Filosofia Renașterii este, pentru P.P. Negulescu, sursa unei noi paradigme epistemice. Universalismul, echipat cu „o adâncime mistică” și un apetit scientist, nu este nimic altceva decât un punct de întemeiere al unui nou ideal educați[1]onal. Homo universalis, prin atitudine și credință, Giordano Bruno devine excepția Renașterii în construcția lui Negulescu. El avea să refuze dogma transubstanțiației, convins de interpretări mai degrabă metafizice ale Noului Testament și să regândească Imaculata Concepție, prin care lumea catolică îmbrățișa originea „supranaturală” a lui Dumnezeu. Oana Serban