Francesc Parcerisas s-a dedicat poeziei și a început să publice din tinerețe (mai multe volume începând din 1966), dar criticii sunt de acord că L’edat d’or/Vârsta de aur (1983)

reprezintă piatra de hotar a creației sale. Volumele de tinerețe sunt, deopotrivă, etape din construcția fundației „casei” pe care urma să o ridice prin creația sa de maturitate. Și mă refer

aici la limbă. Parcerisas aparține unei generații educate în spaniolă, nu în limba proprie, interzisă în învățământ și în spațiile publice în anii franchismului

TRIUMFUL PREZENTULUI

După atâția ani, după atâta timp,

s-au căutat din nou în orașul

plin de aproape uitate amintiri.

S-au căutat fără să știe de ce,

dornici să trăiască iar bucuria

unor ani fatalmente pierduți.

Și-n camera asta, vulgară în toate,

la început cu rezervă, uimiți apoi,

au descoperit iarăși ce

credeau uitat de impudica minte.

Nu-i mai interesează nimic.

Au stat închiși, jaluzelele trase,

trăind la ore aiurea, mâncând noaptea,

de parcă într-adevăr abia s-au cunoscut.

Și-n timp ce râd și se iubesc

gravează, cu focul iubirii

care din nou i-a legat, orbește,

în ciuda inevitabilei curgeri a timpului

– în ciuda temerilor și-a experienței –

exuberantul triumf al prezentului,

o bucurie ce-n veci n-are cum se sfârși.