Am încercat să fac o descriere care să nu fie clișeică, însă să încerci să faci ceva diferit a ajuns să fie repetat de nenumărate ori, așa că o să aștern una sincercă. Eu sunt eul, copilul acela naiv ce-și varsă focul din sânge peste câteva foi nevinovate și speră că din ele se va naște o lumină orbitoare, ce copilăros sunt să cred că pot să nasc stele precum un zeu, dar dacă am dreptate… dacă pensula, chitara, inima și câțiva atomi de carbon transformați în litere pot străluci… (Autorul)