Tânarul Miron îşi pregătea ghiozdanul maroniu şi plin de zgârieturi pentru şcoală. Era foarte emoţionat, simţea că nu mai are aer şi că o să explodeze dacă nu ajunge cât mai rapid, deoarece în după-amiaza aceea urma să aibă o excursie la centrul de ştiinţe din oraşul său. Îşi luă cămaşa neagră, cambrată, cu un guler scurt, cu mâneci lngi şi cu nasturi lucioşi care era preferata lui, era însoţită de o pereche de pantaloni de culoare gri-închis, fără rupturi, puţin mai lungi decât ar fi fost nevoie să îi aibă şi care încercau să îi oprească circulaţia din picioare şi de o pereche de pantofi de piele, negri şi lăcuiţi care puteau prelua cu uşurinţă rolul unei oglinzi. (Fragment din volum)