Henriette Yvonne Stahl merită redescoperită, adusă în lumina reflectoarelor de azi. Scrierile sale emană parfumul unei epoci fascinante, pe care a surprins-o cu acuratețe, dar, mai mult decât atât, sondează spiritul uman cu un curaj nebănuit, aproape non-conformist. Era o apariție, cu siguranță, și a reușit să străbată vremuri tulburi, impunându-se și menținându-se într-un spațiu în care îndrăzneala nu era privită cu ochi buni.

Andreea Iulia TOMA

Uimit de puterea din el, Vlad se opri o clipă, deschise ochii mari, privi în jurul lui. Aceeaşi solemnă vastitate a cerului, a mării, a pământului şi, mai încolo, aceeaşi lumina care îl aştepta. Acolo mergea, acolo trebuia să ajungă, la acea lumină geamănă inimii lui, care îi lumina calea.
Era cuprins în acea putere uriaşă a naturii, în vastitatea mării, a cerului, în vuietul valurilor mării ce se spărgeau ritmic.
„Am să ţin minte clipa asta toată viaţa. Nu o voi uita niciodată. Oh! de nu aş pierde-o. Merită să-ţi dai viaţa pentru o asemenea clipă… o clipă perfectă… perfectă… perfectă…”

Henriette Yvonne Stahl