M-am luptat să scriu o carte importantă. Am scris-o pe viață și pe moarte. Mi-am dorit să se dovedească într-atât de bună, încât să poată să fie comparată cu Război și pace, romanul meu preferat.

Nu e adevărat că pentru a nimeri punctul dorit, trebuie să țintești puțin mai sus?

Cititorii romanului meu, N-ai vrea să te trimit în Paradis?, se vor împărți, probabil, în aceste două categorii:

1) Cei ce vor disprețui romanul și vor dezvălui că nu e bun decât pentru a strivi cu el gândacii.

2) Și ceilalți, cei care vor iubi romanul. Aceștia vor invita, în grădinile lor, și îngeri, și demoni, și oameni. Vor onora invitația doar îngerii și oamenii. Vor fi întinse, prin arbori, hamace. Vor fi recitite pasajele cele mai controversate din acest roman.

Și, pe când cititorii se vor întoarce acasă, vor descoperi – puf! – că se întorc cu inimile și mințile parfumate.

Daniel Bănulescu