Intre zi si noapte

…Romanul Între zi şi noapte (1942) atinge punctul cel mai adânc al sondajului psihologic pe care îl întreprinde literatura Henriettei Y. Stahl. Ana Stavri, o tânără fată de o puritate interioară ieşită din comun, se aseamănă cu unele personaje feminine dostoievskiene (Aglaia Epantşkin, Katia Ivanova). Ca ele, caută cu o încordare sufletească supraumană desăvârşirea morală în devoţiuni supreme. Devenită prietena Zoei Vrânceanu încearcă să o iubească „dincolo de fapte şi de complicaţii”, pentru a o ajuta. Experienţa se dovedeşte extraordinar de dură. Zoe e o fiinţă stranie, de o frumuseţe aproape ireală, dar rece, paralizantă. O lipsă totală de apetenţă pentru viaţă îi dictează comportările derutante. Zoe a suferit un asemenea ultragiu din partea tatălui el, când era copilă, încât nu mai găseşte nicio energie pentru a trăi şi se droghează spre a putea suporta existenţa. Romanul e istoria sacrificiilor Anei, care înfruntă mediul dement şi repulsiv din casa Vrâncenilor, dezaprobarea părinţilor şi cunoscuţilor, obstacolele materiale, riscul grav al procurării stupefiantelor. Asistăm astfel la însoţirea tragică, obstinată a Zoei pe panta degringoladei ei fatale de către eroină, cu un devotament dureros şi absolut.

Ov. S. Crohmălniceanu