"Buzura reuşeşte (...) să se ţină la distanţă de imaginile schematic-idealizante ale prozei «muncitoreşti», oficiale, fără să cadă în alte stereotipii. (...) De la Groapa lui Eugen Barbu la romanele lui Radu Aldulescu, trecând prin Intrusul lui Preda, nu avem prea multe romane «muncitoreşti» valabile în literatura română. (...) Există însă, în Vocile nopţii, ceva mai mult: un model de solidaritate, codificat ficţional, între intelectuali şi muncitori, departe atât de elitismul intelectualilor alergici la marxism-leninism, cât şi de clişeele «proletare» ale propagandei comuniste."
Paul Cernat