Liliana Cora Foşalău semnează, alături de cărţi şi studii critice dedicate poeziei, vinului şi francofoniei, câteva volume de poezie în română şi în franceză: Timpul cândva (Timpul, 2006), Plânsul din inima lunii (Timpul, 2008), Déshistoires (BSN Press, Giuseppe Merrone Éditeur, 2014), Poeme de vreme şi vin / Le Vin. Le Temps (Junimea, 2015) şi Les épreuves nécessaires (Timpul, 2019). A publicat o mică antologie a poemelor vinului, Vinul lumii / Le vin du monde (Timpul, 2009 şi 2016), precum

şi un volum de traduceri, Mihai Eminescu. Poeme / Poèmes (Muzeul Literaturii Române, 2018).

Poezia Lilianei Cora Foşalău are nu doar densitate simbolică, valoare de sugestie şi structură de artă compo-ziţională, ci şi acel inefabil pe care numai talentul poeţilor autentici îl poate oferi.

Daniel CRISTEA-ENACHE

Autenticitatea trăirii din volumul de faţă – a cărui autoare caută în metafore tot atâtea forme de terapie pe câtă insolitare – este, în realitate, o formă autoasumată de exil. Un exil din real, din trecut, din prezent. Urmându-l, Liliana Cora Foşalău deschide porţi ficţionale spre acel infern al tandreţii pe care cu toţii ni l-am dori… repetabil.

Livia IACOB