Supraetajat

„Apoi parcă am început să trăiesc supraetajat.

Cum vine asta?, o să întrebați. Vine, aşa, o vreme în care îți spui că teoretic viaţa ar trebui să te plictisească şi să curgă lent, monoton, să te scoli de dimineaţă, să îți bei ceaiul de sunătoare, să mergi la muncă, să te plimbi, să mănânci, să te uiți la TV și gata, nani! Şi a doua, şi a treia, şi a n-şpea zi tot aşa.

De unde? Viaţa mea o trăiam ca la terapie intensivă şi cu viteză. Am început să trăiesc supraetajat, precum puloverele mele din dulap, împăturite una peste alta. Așa încap mai multe, în același timp și loc deopotrivă.

Să vă povestesc…”