Mihaela Puscas revine pe piata literara dupa o pauza semnificativa. A fost un interval dedicat initierii in arta sacra, intre altele. A fost un timp al acumularilor si, mai ales, al adancirii trairii religioase. Versurile de acum sunt fulguratii de gand inspirate de zabavele ei pioase in spatii incarcate de sacrilitate.
Ritmurile existentei se ingemaneaza cu ritmurile naturii care, la randul lor, se inscriu in tiparul calendarului religios.