Aceasta e istoria lui Adam scrisă după căderea lui în temporalitate.
Mizerabil şi zdrobit de evidenţa pierderii Raiului, a trebuit să caute o cale ca să se adune. E o formă întortocheată, dar purificatoare, cu pârghii nevăzute, întrepătrunse şi uneori frânte; e o cale ce parcurge un univers alienat, disfuncţional, asincron şi nealiniat vreunui sens adevărat al fiinţării.
Romanul acesta e jurnalul primelor zile ale lui Adam-eu pe drumul regăsirii. Şi nu e o regăsire venită dintr-o necesitate-pornire subconştientă proprie speciei, ci una asumată liber, în care tânărul parcurge o călătorie iniţiatică din care trebuie să răzbească singur, asemeni eroilor antici Ghilgameş cel căutător de nemurire sau Orfeu cel luptător pentru femeia iubită.