„In Creangă, fiecare român se recunoaşte ca atare, cu tot ce are mai de preţ al lui. în Creangă, fiecare se simte crescut om întreg, la statul fiinţei lui adevărate.
Vorbirea lui e graiul pe care simţi c-ar trebui să-l vorbeşti, simţirea lui e simţirea cea dintâi care te cuprinde, înainte de a te potrivi lăuntric altor calapoade sufleteşti. Liniştea lui, echilibrul lui intern, seninătatea în rezistenţă împotriva încercărilor, gluma sunt însuşirile românului din balade şi poveşti. Prin Creangă, românul intră în universalitate.“ (Mircea VULCĂNESCU)