Acţiunea din Pianul mecanic are loc în viitor, cândva după încheierea celui de-Al Treilea Război Mondial, când – în numele eficienţei –, oamenii, fascinaţi de tehnologie, inventează din ce în ce mai multe automate care să le preia aproape toate sarcinile. Dar Paul Proteus, un tânăr inginer, încearcă să se împotrivească sistemului, tânjind după lumea simplă dinaintea supertehnologizării.

Comparat adesea cu Minunata lume nouă de Huxley şi cu Noi de Zamiatin, Pianul mecanic se distinge prin ironia şi umorul subtil caracteristice lui Vonnegut, care satirizează aici America anilor ′50, trăgând un semnal de alarmă în faţa tendinţei societăţii de a robotiza totul în detrimentul fiinţei umane.