Parintele Andrei, sanctificandu-se prin intelegere, nu poate transfigura lumea din jur. Nu are izbanzi de apostol, nici exaltari de vizionar al altor taramuri. Ramane pana la urma un biet om care a ajuns sa inteleaga mult, mult de tot, dar nu toate. E in soarta lui, in pragul de zare la care a ajuns, toata intelepciunea linistita de viata luminata in ploaie imbelsugata de sus, dar nedezlipita de pamant, ca un rod la care a ramas prin ortodoxie neamul nostru. Crescut astfel dintr-o realitate, romanul lui Lascarov-Moldovanu putea sa se implineasca curat si firesc. Cu el se intregeste deodata figura sufleteasca a lui Andrei Patrascu