Primele două volume de Studii literare apărute până acum au cuprins principalele monografii ale autorului pe teme de literatură română (volumul I) și de literatură universală (volumul al II-lea). Volumul de față, al treilea, încheie publicarea celor mai importante studii ale lui Mihai Zamfir datând din perioada comunistă, adică până în anul 1990, și marchează o nouă etapă în evoluția criticului. Metoda sa de cercetare a literaturii, pe care a numit-o „stilistică diacronică”, utilizată până acum în monografii consacrate unor mari autori români și străini, a ajuns la maturitate și se aplică de această dată asupra unui corpus extrem de variat. Ilustrarea prin exemple s-a făcut, în cele două secțiuni care formează cartea de față, după un criteriu ales special de autor: acesta s-a oprit asupra unor scriitori mai puțin cunoscuți, trecuți în general cu vederea în ciuda valorii lor. „Stilistica diacronică” întreprinde deci, în acest volum, și o operațiune de arheologie literară.