Dedicate literaturilor străine, studiile reunite în acest volum captează momentele de vârf ale prozei franceze din primele decenii ale secolului al XX-lea și metamorfozele liricii portugheze, de la începuturi și până în contemporaneitate. Investigând mai întâi cifrul sau „imaginea ascunsă” în monumentalul edificiu al romanului proustian, Mihai Zamfir întreprinde o migăloasă secțiune în mozaicul de nuclee epice amplificate progresiv, asemenea unor clipe unice, dilatate la nesfârșit, printre ale căror articulații – eliberate de convențiile duratei și cronologiei – se întrevede însuși chipul creatorului. Eludând formulele prozei tradiționale, În căutarea timpului pierdut devine deopotrivă o insolită experiență de cunoaștere a unei lumi apuse, scăldate în crepuscul de belle époque, și o remarcabilă sinteză între viața și opera prozatorului francez. Într-un registru cu totul diferit, explorarea celor mai semnificative forme ale lirismului portughez, din perioada medievală și până în epoca lui Fernando Pessoa, prilejuiește riguroase considerații de stilistică aplicată, dincolo de care palpită însă, precum un sunet secund, prospețimea unei poezii milenare ce constituie o verigă esențială a culturii și literaturii europene.