„Un mitograf al Paradisului care lucrează la o nouă dogmă antisperanță într-un viitor pustiit de pandemie, dar care, în mod paradoxal, e prins în ghearele unei nostalgii nevindecabile a cărei sursă este iubirea pierdută: cel mai dantesc scenariu cu putință camuflat într-un roman de literatură speculativă livresc până-n măduva paginii. «Un creier vechi» prins într-un corp nemuritor, personajul lui Radu Vancu practică un ketman al eternului prezent, fiind și un Ianus Bifrons blocat între timpuri: unica lui sămânță de autenticitate se regăsește în religia iubirii din trecut, pe când inteligența și erudiția îi sunt puse la muncă în slujba religiei prezentului ce luptă împotriva speranței. Un roman care mi-a amintit, prin ton, umor și inventivitate, de Simfonia itinerantă a lui Emily St. John Mandel sau, dacă mi-e permis, de un Mad Max intelectualizat care străbate lumea din Drumul lui Cormac McCarthy. O lume românească, însă, dublă distopie!” (Bogdan-Alexandru Stănescu)